Omul


Omul…Ciudat…O masinarie atat de complexa…atat de complexa incat nu stim sa ii facem fata, nu stim cu exactitate cum functioneaza…putem zambi la cea mai mica atingere sau cel mai mic gest si in acelasi timp, putem plange la cea mai mica atingere sau cel mai mic gest…putem rade la o gluma proasta sau putem plange la o gluma proasta. Si ne intrebam „de ce?”.

„De ce?” o intrebare care toti ne-o punem intr-un anumit moment…de cand incepem sa vorbim, pana murim…auzim sau rostim aceasta intrebare de nenumarate ori…intrebare a carei raspuns este greu de gasit sau de negasit…Raspuns dupa care alergam in disperare, iar daca il gasim ajungem sa fim dezamagiti sau fericiti, sau chiar daca nu il gasim ajungem la acelasi rezultat. Si ma intreb… De ce cautam raspunsuri de care ne e teama? De ce  avem nevoie de raspunsuri? De ce intalnim tot timpul aceasta intrebare?

E simplu…pentru ca nu stim sa traim si pentru ca traim din intrebari si raspunsuri. Pentru ca cautam raspunsurile in locurile sau persoanele gresite. Pentru ca ne e frica sa actionam. Pentru ca ne e frica sa riscam. Pentru ca ne e frica de pierderi sau castiguri. Pentru ca ne e frica de nou sau de necunoscut. Pentru ca crestem si ne dezvoltam cu intrebarea „de ce?”.

Cautam raspunsurile peste tot, in toate persoanele apropiate, in tot ceea ce ne inconjoara. Ascultam sfaturi, asteptam sa vina raspunsul, dar nu cautam in noi, nu cautam in adancul sufletelor noastre…Si chiar si atunci cand cautam in noi…si gasim raspunsul, il ignoram…il ignoram pentru ca nu mintea noastra nu vrea sa-l accepte, pentru ca in interiorul nostru se da un razboi…cel mai greu razboi…razboiul intre minte si suflet. Ne luptam cu noi, ca sa putem zambi. Ne luptam pentru fericire.

Si in final ajung la concluzia…ca gandim prea mult…si traim prea putin…

Traieste-ti propria viata!!!


tumblr_static_tumblr_m9inacmftf1qid52zo1_500_large

Judecam, etichetam si vorbim in nestire de cauza…doar ca sa avem ce vorbi!

De ce? Pentru ca nu ne dam seama ca il lumea asta sunt mii si milioane de subiecte pe care le putem aborda…muuuult mai interesante de cat x si y, mult mai interesante decat cei doi care dupa 6 luni se casatoresc, mult mai interesante decat geanta noua a lui z sau ca vedeta cutare si-a schimbat look-ul…in opinia mea nu sunt deloc interesante aceste subiecte…doar subiecte abordate de plictiseala, lipsa de idei si lipsa de ocupatie (in cele mai grave cazuri lipsa de inteligenta). Dragilor exista stiinta, psihologie, filozofie, sociologie, medicina,arta, muzica, cultura, etc…subiecte interesante si din care probabil mai inveti cate ceva (pentru ca toata viata vom invata… zilnic invatam cate ceva nou, chiar daca nu ne dam seama).

De ce dam atata importanta celor din jur?? Cand si noi avem problemele noastre, gandurile noastre si viata noastra. Ce are mai interesant x in viata lui decat am eu in viata mea?… Hm…poate are… dar nu ne gandim ca ne putem face viata cum vrem noi si cat de interesanta vrem noi, pentru ca suntem prea ocupati cu ceea ce fac ceilalti. Probabil ei si-au luat viata in proprile maini si si-o ordoneaza cum vor, fac ceea ce isi doresc si isi ating visele, chiar daca mai dau de obstacole si greutati, nu lasa sa se vada asta, pentru ca vrea sa arate ca e puternic/a si e constient/a ca toate se rezolva cu rabdare…in timpul in care tu ii studiezi comportamentul, stilul si actiunile, iar in acest timp poti sa pierzi multe oportunitati, multe momente frumoase…

Cred ca lumea ar fi mai buna daca ne-am vedea toti de propria viata, am incerca sa performam in ceea ce facem sau in ceea ce ne dorim sa facem. Dar…realizam ca nu avem timp pentru asta…si motivul este ca suntem prea preocupati de cei din jur…E trist sa ajungi in momentul in care realizezi ca in lumea asta viata lumii e mai importanta decat propria persoana si propria viata si sa realizezi ca nu ai incercat sa faci nimic pentru tine…doar sa iti umpli creierul cu informatii inutile (gen cu cine e x, ce face y….etc).

Traiti propria viata!!! Nu viata celorlalti!

Viata,fara fictiune


Ai nopti in care stai si  te gandesti la trecut…Trecut pe care nu mai poti sa il schimbi,greseli din care ai invatat,dezamagiri care au lasat urme,momente frumoase care si in prezent te fac sa zambesti.Ai vrea sa impartasesti aceste ganduri cuiva,dar esti constient ca nimeni nu te va intelege,cu toate ca poate acea persoana careia ii vei destainui trairile tale iti va da impresia ca intelege,dar nu o va face;pentru ca nu are cum sa simta ceea ce ai simtit sau ceea ce simti tu.Te va aproba,te va asculta,va incerca sa te faca sa te simti mai bine,iti va da sfaturi pe care daca vrei si le consideri utile le vei lua in considerare.Si asta doar in cazul in care este o persoana de incredere,din familie,prieten…si cand spun prieten vorbesc de prieteni adevarati nu de persoane false care iti dau impresia ca sunt acolo cu tine..si te inteleg perfect,cand ele de fapt nici macar nu asculta ceea ce spui tu,iar dupa ce te-ai intors cu spatele te judeca si te eticheteza..

Ai momente in care eviti sa faci anumite lucuri pentru a nu dezamagi persoanele din jurul tau,persoanele dragi,poate chiar pe tine insuti,cu toate ca iti doresti sa faci acel lucru din toata inima,nu o faci.Pentru ca te gandesti in primul rand la acele personae,iar apoi la tine.Ti-e frica sa nu pierzi,sa nu fi dezamagit,sa nu suferi,sa nu mai treci prin aceleasi clipe prin care ai pasit cu ceva timp in urma,ti-e frica sa nu repeti greselile pe care le-ai facut in trecut.Iar apoi….apoi regreti ca nu ai facut ceea ce trebuia la timpul potrivit si te intrebi de ce nu ai facut-o?De ce cand ai avut ocazia ai ratat-o?De ce sa avem atatea regrete si atatea intrebari carora nu le gasim raspunsul? Poate daca am incerca sa ne schimbam putin aceasta gandire,daca ne-am gandi si la noi,dar fara a fi egoisti,si vom incerca sa facem ceea ce trebuie la timpul potrivit,vor disparea acele regrete si intrebari fara raspuns…

Visezi de mic copil sa ajungi medic,inginer,om de afaceri,profesor si asa mai departe,visezi ca intr-o buna zi sa gasesti persoana potrivita cu care sa ii petreci tot restul vietii,visezi sa apara un print pe un cal alb sa te salveze de vrajitoarea cea rea si sa traiti fericiti pana la adanci batraneti,visezi sa ai o nunta ca in povesti…Deschide ochii uite-te in jur,si incearca sa vezi relitatea.Nu e gresit sa visezi,este bine ca ai un tel in viata,ca speri sa devii cineva,dar faci ceva pentru ca aceste vise sa devina realitate? Te lupti pentru ceea ce iti doresti? Ai merge pana la capatul puterilor tale pentru a realiza ceea ce iti doresti? Degeaba visam daca nu incercam sa facem din vise realitate,degaba ne dorim daca nu luptam.Asadar,deschide ochii priveste in jur,vei vedea ca lumea nu e ceea ce pare.Fiecare lupta pentru el,pentru familia si apropiatii lui,nimeni nu se va gandi “hai sa il ajut pe x ca viseaza la asta de cand era mic”.Daca vrei sa realizezi ceva,realizeaza singur,gandeste singur.Nu te lasa in baza prietenilor care azi sunt iar maine dispar,nu te lasa in baza parintilor care intr-un final vor ajunge la capatul puterilor,fi tu,fi independent.